Teritoriul comunei Vâlcăneşti se află în plină zonă subcarpatică, mai exact în zona de contact între Subcarpaţii interni şi cei externi, fiind parte integrantă din depresiunea Mislea-Podeni.

În Dicţionarul geografic al Judeţului Prahova din anul 1987, sunt menţionate câteva dealuri şi văi ca: Măgura Neagră, Măgura Trestioara, Movila de la Furca Puţului, pârâul Mocanului, Hodoroaga, Vâlceaua de pe Vale, Fântână, Chilia, Urzicaru, Tulburea, Valea Mandi, Ursului, Valea Burţii, Valea cu Nuci, Poiana cu Scai care şi-au menţinut denumirile până în ziua de azi.

Dealurile care mărginesc vatra satului au următoarele altitudini:

Neamţu 395 m, Rotundu 572 m, Hodoroaga 523 m, Ispel 405 m, Misleanca şi Teiş 430 m şi vârful Măgura Trestioarei, situat în partea de nord-est, cu altitudinea cea mai mare de 654 m.

Din cele enumerate, se poate spune că există un sistem de interfluvii şi văi. Sistemul de văi se caracterizează prin pantă cu o cădere continuă pe direcţia NS şi cu pante reduse pe direcţia VE. Valea Cosminei are versantul drept mai abrupt şi fără terase, iar versantul stâng este mai domol cu terase, fapt indicat şi de poziţia satului Vâlcăneşti şi Cârjari numai pe malul stâng al Cosminei. Terasa cea mai înaltă este „Poduri” de unde şi denumirea locuitorilor de podureni.

Relieful este moderat printr-o gamă variată de agenţi la care se adaugă o serie de factori ce diversifică sfera de acţiune a agenţilor.

Lipsa vegetaţiei şi activitatea antropică au modificat cel mai mult în decursul timpului, starea de echilibru a diferitelor categorii de terenuri. Şiroirea şi ravenarea apare cu precădere in valea Lespezi, iar eroziunea torenţială, cu consecinţe negative asupra păşunilor şi terenurilor cultivate se dezvoltă în cursul râului Cosmina. În acelaşi timp are loc eroziunea malurilor neprotejate de diguri sau vegetaţie. În acest sens au fost protejate în centrul satului prin diguri o porţiune din cursul râurilor Lespedea şi Sărata.

Alunecările de teren au căpătat o desfăşurare largă pe toţi versanţii datorită defrişărilor neraţionale de păduri la care se mai adaugă manifestările seismice. Aceste mişcări seismice (cutremurele din anii 1940 şi 1977) au amplificat activitatea unor vulcani noroioşi care se semnalează pe Valea Sărata din Trestioara.

Şirurile longitudinale de dealuri corespund anticlinalelor şi sunt separate prin depresiuni ce provin din modelarea sinclinalelor.

Teritoriul comunei Vâlcăneşti aparţine următoarelor unităţi structurale: Pintenul de Văleni şi zona cutelor diapire. Formaţiunile geoligice aparţin flişului cretacic-paleogen, neogenului şi cuaternarului.

Pliocenul este important din punct de vedere economic deoarece este purtător de petrol, cărbuni, roci de construcţie, nisipuri silicioase, gips, tuf vulcanic şi sare.

La gura tuturor văilor se întâlnesc îngrămădiri sub formă de conuri de dejecţie din nisipuri şi pietrişuri, reprezentând cuaternarul.

Formaţiunile geologice variate din această zonă conţin numeroase bogăţii.

Petrolul s-a explotat în comuna Vâlcăneşti înainte de primul război mondial şi se continuă şi astăzi. Dovada sunt sondele din punctele Rotundu şi Islaz.

A existat şi o mină de cărbuni la ieşirea din satul Cârjari, în prezent închisă. Pe văile Sgroasa şi Râpii se constată strate în grosimi mici de lignit la suprafaţă.

În apele marilor helvetiene şi tortoniene s-au depus şi formaţiuni de gips şi sare în condiţiile unui climat dur şi arid.

Partea de nord a satului Vâlcăneşti, numită Brânzari, stă pe un fundament de sare care apare la zi pe valea Sărata şi valea Lupăriei din satul Trestioara. În legătură cu masivele de sare de pe calea Lupăriei sunt izvoarele sărate şi nămolul de la Trestioara, care sunt folosite pentru băi în sezonul de vară de către localnici şi chiar de locuitorii din satele vecine, cu efecte benefice.

Gipsurile de pe dealul Ispel fiind supuse fenomenului de reducere contribuie la apariţia izvoarelor sulfuroase cum este cel din punctul Brânzari cunoscut sub denumirea „Fântâna de Leac”. Un alt izvor sulfuros neamenajat se află în punctul „Grotele Tătăreşti” care sunt rămăşiţele unor grote de sare ce au fost exploatate din vremea migraţiei tătarilor pe aceste meleaguri.

Prin poziţia sa geografică, localitatea Vâlcăneşti se încadrează în climatul temperat continental, specific ţării noastre, având însă unele particularităţi caracteristice regiunilor deluroase.

Altitudinea vetrei localităţii noastre (350 m în N şi 200 m în S) determină să nu avem nici călduri excesive şi nici geruri puternice. Este o zonă adăpostită, predomină zilele cu calm, iar viscolul nu se resimte iarna.

• Regimul termic. Valorile medii anuale pe vale sunt între 9º – 11ºC, iar pe înălţimi de 8º – 9ºC. Temperatura medie a iernii se încadrează între (-3º)- (-4)ºC, iar temperatura medie a verii între 19º -20 ºC.
• Regimul îngheţului. Primul îngheţ apare în a doua parte a lunii octombrie şi cel mai târziu în noiembrie. Primăvara cel mai timpuriu îngheţ în a doua parte a lunii martie şi cel mai târziu în prima jumătate a lunii aprilie.
• Regimul precipitaţiilor. Acestea sunt cuprinse între 600-800 mm pe an şi sunt repartizate neuniform în timpul unui an. Seceta îndelungată din anul 2000 a determinat scăderea nivelului apelor din fântâni.
• Regimul eolian. În depresiune domneşte calmul. Pe crestele dealurilor pătrunde crivăţul. În lunile iulie-august pătrunde aerul tropical.

În concluzie se poate vorbi de un topoclimat determinat de relieful local, orientarea şi deschiderea văii Cosmina şi curenţilor de aer ce se scurg pe formele de relief.

Reţeaua hidrografică din zonă este tributară râului Teleajen, afluent de ordinul I al Prahovei. Râul principal care drenează depresiunea Vâlcăneşti-Trestioara este Cosmina, care îşi are obârşia în dealul Măceşu (815 m) de unde izvorăşte şi Mislea.

Râul Cosmina se formează la origine din două pâraie şi izvorăşte din partea de NE a dealului Măceşu (Crucea Domnitorului-sat Meliceşti).

În comuna noastră râul Cosmina primeşte afluenţi pe stânga (Sărata, Glodul Mic şi Glodul Mare) şi pe dreapta (Valea Izvorului).

Alimentarea cu apă potabilă a localităţii este asigurată din pânzele de ape subterane prin fântâni şi din izvoarele locale. O parte din satul Vâlcăneşti (Brânzari) situat pe masiv de sare nu are fântâni, oamenii fiind nevoiţi să-şi aducă apa potabilă de la distanţe mari. Se impune aprovizionarea cu apă potabilă a localităţii fie prin amenajarea izvoarelor locale, fie prin aducerea apei de la distanţă din râul Teleajen (Găvănel).

Pe teritoriul comunei se întâlnesc solurile brune de pădure şi brun roşcate de pădure cu nivel scăzut de fertilitate, dar bune pentru pomii fructiferi. Pe solurile din lunca văii Cosmina se cultivă porumbul, cartoful şi plantele furajere.