Vadu Săpat este o localitate străveche, cu un trecut istoric bogat. În arhivele  Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova există o serie de documente care atestă continuitatea în zona ocupată astăzi de locuitorii comunei.

Istoriografia indică faptul că, la sfârșitul secolului al XIX-lea, un singur sat forma comuna Vadu Săpat care ara arondată plășii Cricov. La vremea respectivă comuna avea 1092 de locuitori. Încă de atunci în comună funcționau o școală și două biserici (una din 1881 și alta din 1810). Din 1931 a apărut în sudul comunei și satul Ungureni.

În 1950, a fost arondată raionului Urlați din regiunea Prahova, iar în 1952, raionului Mizil din regiunea Ploiești. În 1968, județul Prahova a fost reînființat, iar comuna a fost desființată, fiind inclusă în comuna Fântânele. Ea a fost reînființată, în componența actuală, în anul 2004.

În comuna Vadu Săpat regăsim o serie de vestigii istorice. Aici se află biserica „Buna Vestire”-Mărășeasca (1802–1810), monument istoric de arhitectură de interes național aflat în satul Vadu Săpat. Ansamblu este alcătuit din ruinele bisericii propriu-zise și din zidul de incintă.

În apropierea satului reședință- Vadu Săpat- se află Valea Budureasca, unde pe o suprafață de aproximativ 10 kilometri patrați sunt concentrate 31 de situri arheologice care atestă nu mai puțin de 160 de niveluri de locuire.

Datorită cercetărilor arheologice anuale, inițiate în 1959 de istoricul Victor Teodorescu, Valea Buduresca a fost definită  ca o veritabilă Rezervație Arheologică.

De asemenea, alte cincisprezece obiective din comună sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Prahova ca monumente de interes local. Opt dintre ele sunt alte situri arheologice:

• situl din „Valea Rea” (satul Ghinoaica), cu așezări din perioada Latène și din secolele al V-lea–al VII-lea e.n.;
• situl din partea de sud a văii Scheii, de la confluența Liciului cu Scheianca (același sat), unde s-au găsit așezări din neolitic (cultura Boian) și eneolitic (cultura Gumelnița), precum și o necropolă din Epoca Bronzului;
• așezarea din neoliticul timpuriu (cultura Starčevo-Criș) aflată „la Persu” (tot satul Ghinoaica);
• așezarea din secolele al IV-lea–I î.e.n. „dinspre Șapte Plopi – la Misica” (satul Vadu Săpat);
• situl de „la Floreasca” (același sat) cu așezări din neoliticul timpuriu (cultura Starčevo-Criș) și din Epoca Bronzului;
• situl de „la Dovâncescu” (Vadu Săpat) cu așezări din secolele al V-lea–al VII-lea și al VIII-lea–al X-lea;
• situl de la „Cotul Malului” (tot satul Vadu Săpat) cu așezări din aceleași două perioade;
• așezarea din secolele al II-lea î.e.n.–I e.n. de la „Combinatul de Vinificație”;
• așezarea din Epoca Bronzului (cultura Monteoru) de „la Stănescu”.

Alte șase obiective din localitate sunt clasificate ca monumente memoriale sau funerare, diverse cruci de pomenire din piatră:

• una din 1742 aflată la intrarea în biserica „Cuvioasa Paraschiva”;
• alta din 1722 aflată la marginea de nord-vest a satului Ghinoaica;
• două aflate în grădina lui Nicolae Cătescu din Ungureni — una din secolul al XIX-lea și alta din 1732 ;
• una din 1635, aflată „la Greci”; și una din 1694, strămutată pe proprietatea lui Nicolae Guțu, la cramă (ambele în satul Vadu Săpat).

Ultimul obiectiv, clasificat ca monument de arhitectură, este biserica „Cuvioasa Paraschiva” (1804) din Ghinoaica.