Cum și în ce fel a luat ființă satul Tînosu nu se știe, lipsind orice izvor de informație. Se crede că ar fi o așezare foarte veche datorita pădurilor ce au înconjurat-o și o înconjoară, cât și a apropierii de râul Prahova, care formează mici defileuri, poziții căutate de așezările omenești în trecutul îndepărtat. Numele satului Tinosu se crede, "după unii", că derivă de la cuvântul "tină", deoarece înainte solul era o adevărata tină, iar "după alții", se crede ca numele satului este de origine latină și vine de la un defileu din nordul satului ce s-ar fi numit Temnius.

Vechimea satului se mai poate constata și din descoperirile făcute de istoricul Vasile Pârvan în urma săpăturilor arheologice. S-au descoperit urme de vase de pe vremea barbarilor, iar pe raza comunei există un defileu ce și astăzi se numește Cetățuie, loc preferat de locuitorii antici datorită condițiilor favorabile pe care le prezenta din punct de vedere strategic și economic. Așezarea cea mai veche atestată documentar este satul Predești care apare pentru prima dată într-un document acum 442 de ani. Este vorba despre hrisovul lui Radu Voievod, fiul Marelui Voievod Vlad, prin care o parte din satul Predești este dată Mânăstirii Mușătești.

Satul Piscuiești apare în documente ceva mai târziu, la 3 aprilie 1571, Alexandru Voievod întărește dreptul de stăpânire al Mânăstirii Mărgineni asupra satului Piscuiești.

În comuna nu s-au petrecut fapte istorice mai deosebite, dar locuitorii comunei au participat la cele patru războaie: 1877, 1913, 1916-1918 și 1939-1944. Mulți locuitori au murit pe câmpul de luptă și au devenit eroi. În comuna se află și o frumoasă troiță la întretăierea drumurilor ce vin de la Piscuiești și duc spre Predești. Este ridicată de locuitorii comunei ca semn de mulțumire față de DUMNEZEU, că nu s-a întâmplat nimic rău peste comună. În curtea bisericii din satul Tinosu se află un frumos monument al eroilor ridicat de locuitorii comunei în memoria celor căzuți în războiul din 1916-1918. Monumente ale naturii nu există și nici locuri turistice. Locuitorii beneficiază de apropierea pădurii, care constituie un cadru natural de recreere și agrement, ceea ce constituie o oportunitate pentru crearea unor zone de agrement.

Pe raza localității a funcționat din cele mai vechi timpuri o balastieră, proprietatea inginerului Matac. Aceasta balastieră a luat ființă în deceniul al VII-lea al secolului al XIX-lea. Fondatorul ei a fost Papadopol, om de afaceri de origine greacă. Suprafața este de 85 ha. Pentru buna funcționare a balastierei s-a învestit capital belgian. Au fost aduse și câteva familii de italieni angajați cu caracter permanent, familii ai căror urmași trăiesc și astăzi în comună: Bernadeli, Masone și Gialdîni. Activitatea balastierei funcționează și astăzi, dar la capacitate mai redusă.