Istoricul comunei nu este prea cunoscut. DGJPh sustine ca asezarea ar fi luat fiinta intre 1513-1520, deci cam in vremea cand Neagoe Basarab si-a redactat vestitele sale „Invataturi catre fiul sau Teodosie”, de catre un oarecare Stefan, probabil acel „mos Stefu” invocat de Iorga. Satul Scurtesti apare mai tarziu, numele tragandu-se de la un capitan al lui Serban Voda Radu – domnitor al Tarii Romanesti 1601, numit Scurtu, si caruia domnul i-a daruit locuri aici dupa venirea sa in tara din Ardeal si luptele de pe Teleajen.O prima stire despre Stefesti avem insa doar in partea a doua a veacului al XVII-lea, cand clucerul Hagi Stoian, impreuna cu sotia sa, Ilinca, ctitorind manastirea „Adormirea” din Valenii de Munte (1680) o inzestreaza cu mai multe „mosii intinse printre care si Stefest” (IPD, I, 43). Dar asta nu inseamna ca Stefestii nu erau dinainte de aceasta data.

Un alt document care atesta localitatea, cunoscut noua, dateaza de vreo jumatate de secol mai tarziu. Este vorba de zapisul unui anume Radu Branzea prin care vindea o funie de loc din satul Stefesti „vatafului Iane oz Izvora za plaiu” la 5 mai 1734 (N. Iorga, Documente de pe Valea Teleajenului, Tip. Datina romaneasca, Valenii de Munte, 1925, p. 3). Din acelasi veac este si documentul incheiat la 18 febr. 1756, care marcheaza iesirea din indiviziune a lui Marin sin Ilinchii ot Stefesti hotarata de megiesii „oranduiti din porunca domneasca prin porunca dumnealui Petre vel Stolnic, ispravnic ot sud Saac” (Ibidem, 5).
In acest secol, Stefestii sunt consemnati si in „memoriile” (1788) generalului Bauer. Mai spre sfarsitul secolului, la 5 febr. 1799, apare o foaie de zestre a „Joitei, fiica lui Mares Botezatu, care si Mares a fost ginere lui Miclea vataful, iar Miclea vataful a fost fiul lui Ene vataful” in vederea casatoriei sale cu Panca ot Valeni (stramosul colonelului Panca, de la care N. Iorga si-a cumparat casa, astazi muzeu) si care cuprindea, in afara a nenumarate bunuri si terenuri si „22 stanjeni mosie, in hotarul Stefestilor” (Documente de pe Valea Teleajenului Colectia de documente Dumitru I. Brezeanu- Teisani, Muz. de Ist. Ph., f.a. p. 121-125).
In veacul urmator, Stefestii sunt mentionati si de Dionisie Fotino in „Istoria generala a Daciei…” (1815), dar apar si in Analele parlamentare din 1831, cand se precizeaza ca localitatea nu are decat 42 familii si facea parte din Plaiul Teleajen al jud. Sacueni (Ecaterina Zaharescu, Vechiul judet al Saacului In lumina istorica si antroogeografica, Cunoasterea Prahovei, an. I, nr. 1/ian. 1939, p. 84).
Referitor la numele satului Scurtesti, din lucrarea „Drumul istoric ascuns de pe plaiul Serban Voda” de C. Savulescu, E. Filip ,se spune ca numele se trage de la un capitan al lui Serban Voda Radu – domn al Tarii Romanesti intre anii 1602 -163, numit Scurtu, caruia domnul i-ar fi daruit locuri aici, dupa venirea sa in tara prin ardeal si dupa luptele de la Teleajen. Din cele relatate in textul citat se poate trge concluzia ca primele case si gospodarii din partea de nord a comunei sunt ulterioare anului 1602, cand domnul Tarii Romanesti – Radu Voda, are o stralucita biruinta in batalia de la Ogretin-Teisani, din 13-14 septembrie 1602, impotriva ostilor moldo – polono – tatarasti conduse de Simion Movila si de hanul tatar Ghirai. Referitor la aceasta batalie, se arata ca o puternica armata moldo – polono – tatara patrunde in tara la inceputul lui septembrie 1602. Pe 13 septembrie ajunge in Ogretin, unde este intampinata de armata munteana, care avea in frunte pe viteazul Radu – Serban, prahovean, de fel din Marginenii Prahovei, alaturi de care luptau incercatii osteni ai lui Mihai Viteazul, in frunte cu Stroe, Radu si Preda Buzescu. In urma obtinerii acestei victorii, domnul rasplateste pe capitanul Scurtu cu terenurile unde se va face satul Scurtesti. Totusi, prima aparitie documentara a localitatii are loc abia in 1831, in Analele parlamentare, unde e adevarat ca se precizeaza ca insumeaza 128 de familii, adica de trei ori populatia Stefestilor.
Atat satul Stefesti cat si Scurtesti s-au constituit ca asezari unde vom intalni atat proprietate boiereasca cat si proprietatea taranilor mosneni care traiau in obsti.
Intr-un alt document scris in 1690, se atesta existenta comunei Stefesti in timpul lui Constantin Brancoveanu 1688-1714 ca sat care este inscris in condica de venituri si cheltuieli a domnului. Satul plateste dari catre domn, alaturi de satele Chiojdul Starchiojdul, Bataca, Ogretin, Batrini, Drajna. Pe langa plata darilor avea si indatoriri militare.
Spre sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului XX-lea se formeaza si cea de-a treia asezare a comunei – satul Tarsoreni, situat pe partea dreapta a raului Varbilau.
O alta varianta a denumirii comunei Stefesti, putin probabila, ar fi ca primii locuitori au venit din Ardeal, deoarece in comuna Poiana Sibiului exista doua varfuri de munte care se numesc: Steflesti si Pietriceana. Comuna Brebu, care este in apropierea comunei Stefesti, are in componenta satul Pietriceaua, deci este de presupus ca, printr-o transformare lingvistica, de la Pietriceana a rezultat Pietriceaua si de la Steflesti a rezultat Stefesti. Acum 480 ani, prin aceasta zona treceau turmele de oi catre baltile Dunarii. Cum judetul Saac avea poteci larg cutreierate de turme de oi, poate ca un un pastor ardelean din Steflesti a ramas in judetul Saac si a dat numele localitatii.
DTSR (1872) mentioneaza Stefestii drept o asezare subordonata comunei Scurtesti, ceea ce presupune ca la vremea respectiva aceasta asezare i-o luase inainte Stefestilor, fapt constatat inca din 1831.
Dar la numai un sfert de veac dupa aceea, DGJPh (1897) specifica schimbarea intervenita: Stefesti redevine comuna avand in componenta si satul Scurtesti si facand parte din plasa Varbilau.
In perioada interbelica, com. Stefesti apartinea tot de plasa Varbilau si avea in subordine si satele: Livadea si Scurtesti.
Dupa razboi, trece in subordinea raionului Teleajen, iar prin HCM 1116/1968 trece la actuala structura administrativ-teritoriala. In perioada „sistematizarii” ceausiste (1975), satul Tarsoreni era propus pentru dezafectare, iar prin Decizia nr. 275/29 mai 1989 a Com. ex. al Cons. pop. al jud. Ph., emisa in baza Legii nr. 2/2989, com. Stefesti se unea cu com. Alunis, iar satul Scutesti disparea ca unitate administrativ-teritoriala. Legea respectiva fiind abrogata in 1990 toata situatia a revenit la normalitate.
Locuitorii comunei Stefesti, au participat la evenimentele istorice nationale. Razboiul de Independenta, primul si cel de-al doilea razboi mondial au primit tribut de sange si de la oamenii de pe aceste meleaguri. In primul razboi mondial, in perioada 1916 – 1918, si-au adus contributia la apararea gliei strabune peste 100 de cetateni ai comunei, care au murit eroic pe campurile de la Marasti si Oituz. Drept cinstire a vitejiei si spiritului de sacrificiu dovedit, soldatul Dobrica Dumitru din Stefesti, cazut in luptele din 1917, a fost distins cu ordinul Mihai Viteazul.