La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna era inclusă în plaiul Prahova al județului Prahova, fiind formată din cătunele Mânzăul, Moiseni, Provița de Sus, Șchiopata, Secăturile, Sultanul, Țaporiștea, Valea Bradului și Valea Poienii. Avea o populație de 1696 de locuitori o școală înființată la 1857, frecventată de 107 elevi (dintre care 18 fete) și o biserică datând din 1629, reconstruită în 1797 și 1834. Locuitorii se ocupau cu agricultura, creșterea vitelor și fabricarea hambarelor (lăzi) și a scaunelor, desfăcându-și produsele la Ploiești, București, Giurgiu și în satele vecine. Fiind comună de munte, satele sale răsfirate au fost reconfigurate de mai multe ori; astfel, în 1925, Anuarul Socec consemnează comuna cu satele Provița de Sus, Șchiopata, Secăturile, Fricoasa (sat preluat de la comuna Breaza de Jos) și Valea Poienii, având pe atunci în total 3152 de locuitori.

În 1950 a fost arondată raionului Câmpina din regiunea Prahova și apoi, din 1952, din regiunea Ploiești. În 1964, satele Fricoasa și Secături au fost rebotezate Izvoru, respectiv Plaiu.

Comuna a revenit la județul Prahova în 1968, la reînființarea acestuia, în configurația actuală.