La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Drăgănești era reședința plășii Câmpul din județul Prahova. Era formată din 3 cătune: Drăgănești, Meri și Baraictarul-Brebu, totalizând o populație de 1672 de locuitori. În sat, existau atunci o școală de la 1869, în care în 1892 învățau 54 de elevi; și trei biserici: una în satul Baraictarul și două în Drăgănești, din care una era capela fraților Xenocrat, proprietarii moșiei Drăgănești, zidită în 1857–1860, și cealaltă, datând de la 1667, fusese zidită de postelnicul Șerban Cantacuzino în timpul lui Leon Vodă. Restul teritoriului actual al comunei aparținea altor două comune: Hătcărăul și Cornurile, ambele fiind arondate aceleiași plăși, Câmpul. Comuna Hătcărăul avea 3 sate: Hătcărău, Tufani și Malamuc (ultimul fiind astăzi în comuna Gherghița) cu 1032 de locuitori și două biserici (una în Hătcărău, fondată la 1843 și una în Malamuc, fondată în 1870). Comuna Cornurile era formată din Cornu de Jos și Cornu de Sus (ultimul fiind astăzi în comuna Dumbrava), având în total o populație de 657 de locuitori, o singură biserică zidită în 1790 și o școală datând din 1874 frecventată în 1892 de 28 de elevi, toți băieți.

În perioada interbelică, în anuarul SOCEC din 1925 apare și satul Belciuguri, ca parte a comunei Cornurile, iar Drăgănești a fost în continuare reședință de plasă, denumită în acea perioadă Drăgănești. În 1950, plasa și județul au fost desființate, comunele fiind arondate mai întâi raionului Urlați din regiunea Prahova și apoi raionului Ploiești din regiunea Ploiești. În 1968, județul Prahova s-a reînființat, iar comunele Hătcărăul și Cornurile au fost desființate, o parte din satele lor trecând la comuna Drăgănești.