La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna se afla în plasa Cricovul și era formată din satele Călugăreni și Mireșul, având în total 2159 de locuitori. Comuna moșnenească prin tradiție avea două biserici, ambele construite de locuitorii ei, în 1822 și 1856, precum și o școală datând dinainte de 1840 și în care învățau în 1892 97 de elevi (dintre care 4 femei și fete). Deși în comună se aflau câteva cariere de piatră și mine de sare, locuitorii se ocupau doar cu agricultura, desfăcându-și produsele la București, Ploiești și Mizil.

În următorii ani, în comuna Călugăreni a fost inclus și satul Tătaru, unicul sat al unei comune desființate. În perioada interbelică, comuna a făcut parte din plasa Urlați din județul Prahova. În 1950, a fost arondat raionului Mizil din regiunea Prahova și apoi regiunea Ploiești. În 1968, a revenit în județul Prahova, reînființat, alipindu-i se și satul Valea Scheilor, anterior în județul Buzău.