La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna avea aceeași compoziție ca și astăzi, aflându-se în plaiul Prahova al județului Prahova. Avea 3272 de locuitori, o școală datând de pe la jumătatea aceluiași secol, în care în 1892 învățau 81 de copii și două biserici: una aparținând mănăstirii Brebu și alta în satul Pietriceaua, construită în 1855 de către locuitori. Localnicii se ocupau cu agricultura (cultura porumbului și ovăzului, apicultura, cultura pomilor fructiferi – meri, peri, cireși, nuci), precum și cu croitoria și pietrăria, desfăcându-și produsele la Câmpina.

În 1925, Anuarul Socec consemnează comuna cu o populație de 4995 de locuitori, în aceeași plasă Prahova din județul Prahova.

În 1938, comuna s-a regăsit în plasa Câmpina din județul Prahova, după care în 1950 a fost alocată raionului Câmpina din regiunea Prahova și apoi din regiunea Ploiești. În 1968, a redevenit parte a reînființatului județ Prahova, păstrându-și compoziția de-a lungul secolului al XX-lea.