În 1902, comuna era formată din satele Strâmbeni, Blejoi și Cocoșești și făcea parte din plasa Târgșor. Avea 998 de locuitori, o școală înființată în 1889 și o biserică foarte veche, reparată în 1764. Celelalte două sate ale comunei făceau parte din comuna Ploieștiori, care avea în satele Târgșoreanca, Moara Nouă, Ploieștiori și Țânțăreni, 893 de locuitori; aici funcționau 2 mori pe un iaz din Teleajen, o biserică construită în 1885 de Cantilli, proprietarul moșiei, și o școală din 1866, cu 52 de elevi (dintre care 13 fete). În comună se aflau și o biserică mai veche, părăsită deja la 1901, și ruinele unei alte biserici despre care se zicea că ar fi fost centrul unui oraș numit Bereasca și fondat de coloniști bulgari veniți din Rusia, unde se refugiaseră în timpul Războiului Ruso-Turc din 1711.

În 1925, Anuarul Socec menționează comuna Blejoi în aceeași plasă, cu satele Blejoi, Cocoșești și Vadu Sârbești și 1596 de locuitori. Comuna Ploieștiori avea atunci 1450 de locuitori în satele Ploieștiori, Ploieștiorii Eforiei, Țânțăreni și Moara Nouă. În 1931, satul Cocoșești a fost transferat comunei Păulești, iar satul Moara Nouă — comunei Berceni.

După reforma administrativă din 1950, au fost arondate orașului regional Ploiești, reședința regiunii Prahova și apoi a regiunii Ploiești. După reintroducerea județelor în 1968, comuna Ploieștiori s-a desființat, satele Țânțăreni și Ploieștiori revenind comunei Blejoi. Comuna Blejoi a avut o vreme statut de comună suburbană a municipiului Ploiești.