În 1898, comuna era în plasa Crivina, județul Prahova era formată doar din satul de reședință, cu 502 locuitori, o biserică fondată în 1838 de Scarlat Bărcănescu, și o școală înființată în 1890, funcționând într-o clădire deținută de același Scarlat Bărcănescu, cu 45 de elevi (din care 2 fete). Satele celelalte făceau parte din alte comune din plasa Crivina. Astfel, comuna Românești era formată din satele Românești și Pușcași, avea 794 de locuitori, o școală și o biserică datând din 1792. Comuna Tătărani era formată dintr-un singur sat, având 683 de locuitori, o școală și o biserică zidită la 1744 de jupân Gherghiceanu și jupâneasa Joița și renovată în 1830. Pe teritoriul acestei comune se afla și un eleșteu pe pârâurile Recelea și Calda, eleșteu amenajat de Cotman Vel Mihalache Cornescu, care se ocupase și de renovarea bisericii în 1830. Satul Ghighiu făcea parte din comuna Corlătești.

În 1925, Anuarul Socec consemnează comunele Bărcănești și Tătărani în aceeași plasă, în timp ce comuna Românești fusese desființată. Comuna Bărcănești avea 2076 de locuitori în satele Bărcănești și Românești, iar comuna Tătărani — 987.

În 1938, satele se găseau în aceeași configurație, dar în plasa Ploiești a județului. După reorganizarea administrativă din 1950, au fost arondate orașului regional Ploiești, reședință a regiunii Prahova și apoi a regiunii Ploiești. În 1968, județul Prahova a fost reînființat și comuna Bărcănești a înglobat, în cadrul acestuia, și fosta comună Tătărani, precum și satul Ghighiu din altă comună desființată, Corlătești.