Zona are o locuire care coboară în timp până în perioada neolitică, fiind foarte activă în cea daco – romană, asa cum atestă importantele descoperiri arheologice din satele comunei. Cea mai veche atestare este cea a satului Plopeni, menționat într-un document din 10 septembrie 1486, prin care Vlad Călugărul întărește mănăstirii Mărgineni ”părți de ocină în satul Plopeni și un vad de moară pe Teleajen”. Numele satului este pomenit, în tradiție,ca fiind fosta moșie a voievodului Mihai Viteazul și locul prin care oastea acestuia a trecut spre Ardeal în 1559.

Pe parcursul perioadei medievale satele au fost majoritar moșnenești, fiind pomeniți adesea în documente moșnenii Ciobănești, Dumbrăvești, Mălăești sau Plopeni, de unde și numele satelor lor.

Castrul roman si asezarea civilă aflată la nord de acesta, la Sfârleanca, reprezintă un punct important pe harta Daciei, în perioada cuceririi de către romani. Situat într-o salbă strategică de asezări militare, legat cu drumuri de castrul de la Drajna de Sus si de salina de la Slănic (cunoscută si exploatată de romani), precum si de traseul văii Teleajenului ce asigura trecerea în Ardeal si coborârea spre Dunăre, castrul a reprezentat un motor puternic de dezvoltare pentru aezările din zonă.

În Războiul de Independență, satul Dumbrăvești a avut un reprezentant celebru, un erou local și anume Grigore Ion, cuceritorul drapelului turcesc la Grivița, om al satului acoperit de decorații și recunoștința celor din jur. În 1911, prin subscripție publică, ziarul Universul îi ridică o casă în Dumbrăvești, iar în 1971 se dezvelește bustul eroului local, a cărui memorie este cinstită și astăzi.