La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna se afla în plasa Filipești a județului Prahova, fiind formată din cătunele Mănești, Coada Izvorului, Gura Crivățului și Comănacul, totalizând 1028 de locuitori. Avea o școală cu 74 de elevi (din care 9 fete) și 3 biserici — două în Mănești și una în Coada Izvorului. În această comună se afla castelul lui Teodor Văcărescu. Anuarul Socec din 1924 o consemnează în plasa Târgșorul a aceluiași județ, cu o populație de 2075 de locuitori, în satele Mănești, Coada Izvorului, Gura Crivățului și Zalhanaua (ultimul preluat de la comuna Vlădeni-Mărgineni). În 1931, satul Zalhanaua a fost atașat comunei Brătășanca, în vreme ce satele Coada Izvorului și Gura Crivățului au format o comună de sine stătătoare, comuna Coada Izvorului.

În perioada interbelică, comuna a trecut la plasa Ploiești a aceluiași județ, apoi în 1950 la raionul Ploiești din regiunea Prahova și apoi, din 1952, din regiunea Ploiești. În 1968, comunele comuna a revenit în județul Prahova, reînființat, și a preluat satele comunei Cocorăștii Colț, desființată temporar, precum și satul Zalhanaua din comuna Vlădeni-Mărgineni, desființată și împărțită între județele Prahova și Dâmbovița. În 2004, comuna Cocorăștii Colț a fost reînființată, comuna Mănești rămânând în forma actuală.